Filmul „ Dumbo” te va face să te simți din nou copil

Celor de la Disney le plac mult remake-urile, iar drept dovadă sunt nenumăratele filme lansate în ultimii ani, cum ar fi „Frumoasa și Bestia„, „Cenușăreasa”, „Alice în Țara Minunilor”, „Cristopher Robin” și, acum, „Dumbo”. Acesta din urmă a fost regizat de Tim Burton, așa că poți fi sigur că vei găsi în el senzația că iei parte la ceva de-a dreptul magic.

Trebuie să recunosc că nu am văzut filmul original, cel lansat în 1941. Auzisem de el, însă tot ce știam era că în centrul acțiunii este un elefănțel pe nume Dumbo, cu urechile foarte mari și care poate să zboare. Dincolo de asta, habar nu aveam ce urmează să se întâmple când am mers să văd filmul. Acel film fusese făcut după o carte de copii și a avut un succes considerabil la lansare. În timp, succesul său l-a transformat într-un clasic al filmelor de copii, alături de alte filme Disney, precum „The Lion King”, „Aladdin” și „Mulan” (filme ale căror remake-uri urmează să se lanseze în 2019 și 2020).

Ce se întâmplă în „Dumbo”

Acțiunea filmului se petrece la începutul secolului douăzeci, în anul 1919 mai exact. Încă din primele clipe suntem întâmpinați în circul lui Max Medici (jucat de Danny DeVito), un bătrân care veghează asupra circarilor și animalelor de acolo. Acolo, îi întâlnim pe Milly (Nico Parker) și Joe Farrier (Finley Hobbins), doi copii inteligenți și orfani de mamă care își așteaptă tatăl circar (Colin Farrell) să se întoarcă acasă de la război. El revine în viețile lor la începutul filmului, doar că o mână i-a fost amputată cât timp a fost pe front.

Medici este convins că, odată cu achiziția elefantului-femelă Jumbo, circul său va avea mai mult succes la public. El îl pune pe Holt, tatăl celor doi copii, să se ocupe de elefant, pe motiv că acesta nu ar mai putea să își desfășoare numerele obișnuite de călărie la spectacole fără un braț. Jumbo poartă în pântecul uriaș un pui, pe care îl naște în captivitatea cuștii ei. Doar că atunci când Medici îl vede pe Jumbo Junior, este îngrozit. Elefănțelul are niște urechi uriașe, mai mari ca el, care îl acoperă precum o pătură aproape.

Când îl vezi, nu poți să nu recunoști că este cea mai adorabilă ființă pe care ai văzut-o vreodată – de aceea este cu atât mai revoltător când toată lumea începe să râdă de el pentru urechile sale mari.

Înainte de spectacol, Milly și Joe descoperă din greșeală puterea elefănțelului. Când acesta din urmă inhalează fără să vrea o pană, strănută, iar urechile sale încep să se scuture precum niște pene și îl fac să zboare. Atât copiii, cât și Jumbo Junior sunt luați pe nepregătite de asta.

În seara marelui spectacol în care mama Jumbo și puiul ei urmează să fie prezentați publicului, elefănțelul este îmbrăcat în bebeluș, iar urechile îi sunt ascunse sub o bonetă. El este cărat într-un cărucior deasupra căruia scrie „Dear Baby Jumbo”. Doar că în timpul spectacolului are loc o încurcătură, iar puiul de elefant cade din pătuț, i se desface boneta, iar literele de pe cărucior se desprind, astfel încât în loc de Jumbo scrie Dumbo. Publicul începe să râdă, „Dumbo” se sperie, iar mama lui, în încercarea de a-l proteja, dă naștere unui adevărat haos.

Eșecul spectacolului îl face pe Medici să o vândă pe Jumbo, separându-l astfel pe micuțul Dumbo de mama lui. Milly și Joe se decid să îl învețe pe Dumbo să zboare, pentru a atrage mai mulți vizitatori la circ, iar din banii câștigați să o cumpere pe Jumbo înapoi. Planul aproape că funcționează – asta până când în peisaj apare elegantul și vicleanul V. A. Vandevere, patronul unui parc de distracții futurist, numit Dreamland. Vandevere vrea să facă un târg cu Medici când află de Dumbo – iar de aici, totul devine o cursă care te va ține cu sufletul la gură.

„Dumbo” îți va aminti de copilărie

Deși nu am văzut „Dumbo” când eram mică – așadar, nu mă leagă vreo nostalgie de acest film – am simțit că fiecare strănut și zbor al lui Dumbo mă duce mai aproape de senzația aceea de a fi copil și de a crede în magie. Este ceva cu adevărat special în a te uita la un pui de elefant adorabil (de care uiți uneori că nu este real, ci CGI) și să îl vezi cum crește sub ochii personajelor din film și ai tăi.

Mai mult, relațiile dintre părinți și copii din film fac din acesta un film numai bun de văzut în familie. Pe de o parte, avem relația dintre Holt și cei doi copii ai săi. El repetă adeseori că, dacă ar mai fi trăit, mama lor ar fi știut ce să le spună în situațiile dificile cu care se confruntă. Pe parcurs, el descoperă că Milly și Joe nu așteaptă de la el să fie perfect și să aibă mereu cuvintele la el, ci pur și simplu să le ofere atenție. Mai apoi, există relația dintre Jumbo și Dumbo – o relație de iubire necondiționată, complicată doar de răutatea oamenilor și de lupta acestora din urmă între bine și rău.

După film, am surprins o discuție între o fetiță și mama ei. Cea mică a întrebat-o: „Ai văzut ce rău era omul ăla cu părul ciudat?”. Apoi, după câteva clipe de gândire, a adăugat: „Dar binele învinge mereu, nu?”. Mama ei i-a răspuns simplu: „Da, binele învinge mereu” – iar asta însumează mai bine ca orice esența filmului.